Maroc – poveste de dragoste sau întoarcere în timp?

Ți-a trecut prin gând vreodată că ai putea face parte din aventurile povestite de Șeherezada în cele 1001 de nopți? Că Ali Baba și cei 40 de hoți te-ar putea fura, în timp ce Aladin, cu lampa lui fermecată, ți-ar da de urmă și te-ar salva din mâinile răufăcătorilor? Să știi că ceea ce ți-ai imaginat odată poate deveni, acum, realitate pentru că există un loc în care misterul, palatele regale, oamenii și oazele neașteptate te însoțesc la tot pasul în Maroc.

În călătoria recentă în Maroc, aveam să trăiesc minunate clipe alături de “oamenii frumosi” – așa cum i-a botezat Mohamed (ghidul nostru care ulterior a devenit și prietenul nostru) – și de prietenii pe care mi i-am făcut acolo. Aveam să mă îndrăgostesc iremediabil de Maroc, de Marrakech, de Fes, de Meknes, de Casablanca și de tot ceea ce ține de cultura marocană: mâncare tradițională cu gusturi unice de condimente si ingrediente, oameni deschiși și binevoitori, locuri unice prin peisajele surprinzătoare, arome ascunse multor muritori. Toate acestea mi-au trezit trăiri lăuntrice și, mai ales, sentimente care mi-au rămas întipărite adânc în suflet. 

Sunt tot felul de povești cu oamenii care s-au rătăcit în Medine, acest labrint de străduțe, adevărate ulițe, mai bine spus. Pierdute în semiumbră, pe unele dintre acestea pare că soarele nu a ajuns niciodata. Majoritatea nu au un nume și, ca urmare, sunt fără… număr, astfel încât nici nu e greu să te rătăcești, mai ales că –  așa se spune – nici localnicii nu știu câte străzi sunt… Se zvonește că nici ghizii cei mai experimentați nu cunosc exact numărul străzilor… Oricum, s-ar putea chiar să îți dorești să te rătăcești ….

Dacă te deranjează exotismul unei vieți ca acum jumătate de mileniu – cu praf, austeritate, voaluri și mistere, cu o viață simplă, fără pretenții de lux din partea oamenilor de rând, ia-ți gândul de la vizitarea acestui colț de lume. Marocul nu este pentru toată lumea!

E foarte interesant să guști din alte culturi, să stai și să bei un ceai de mentă sau un suc de portocale, să încerci mâncăruri noi, să mergi cu prietenii aiurea, fără o țintă precisă, să auzi în tot orașul chemarea la rugăciune, să fii înconjurat zilnic de culori și mirosuri plăcute: de la hainele și papucii din piețe până la condimente și ierburi; de la portocalele vândute peste tot, până la Chefchaouen (căruia nu degeaba i se mai spune si Orașul Albastru, partea veche având TOȚI pereții văruiți în diferite nuanțe de albastru); de la standurile de curmale, fructe de cactus și rodii, la covoare; de la multitudinea de pisici de pe stradă, la vopsitoriile din oraș; de la biciclete și scootere, până la designul interior (nou și vechi).

Este posibil ca, la un moment dat, să te deranjeze unii negustori prea insistenți, vânzătorul care îți face din ochi chiar dacă nu ai cumpărat nimic, fotografii care te urmăresc și în orașul în care vei fi a doua zi, faptul că trebuie să negociezi prețurile la sange și că poți obține, astfel, și o reducere de jumătate de preț, dar de asta am venit în Maroc, ca să gustăm din obiceiurile de aici și știu că multor persoane le-ar plăcea să facă asta).

Orașul care avea să mă uimească, prin contrastele pe care avea să mi le dezvăluie, dar și prin aromele care m-au cucerit, Marrakesch, îmi va rămâne în suflet o viață întreagă. Aveam să descopăr, în zilele următoare, că Marrakech-ul este un oraș al contrastelor, un oraș în care pe lângă palate, moschei și hoteluri luxoase, existau și oameni care mergeau pe măgari, oameni care făceau câțiva bani din transportul cu cămile sau din fotografiatul acestora, oameni care găteau în stradă și, mai ales, oameni care vindeau absolut orice. 

Oriunde te-ai uita, vezi capre care „atârnă” pe copaci, rumegând absente, ca niște păsări supradimensionate. Nu este o imagine desprinsă din filme absurde, ci un peisaj obișnuit din Maroc. Caprele din Maroc se urcă în copaci din același motiv – pentru hrana foarte greu accesibilă în acest ținut secetos. Și, deși pare bizar, prin acest comportament caprele au contribuit la agricultura practicată de triburile băștinașe. Caprele sunt atrase de fructele arborelui de argan, care se coc în fiecare an în luna iunie. Arborele de argan crește până la o înălțime de 8 – 10 metri și trăiește până la 200 de ani.

 Ușile marocane sunt speciale în viața localnicilor și reprezintă o atracție deosebită pentru turiști, devenid rapid un simbol al Marocului. Putem spune fără ezitare că, probabil, în Maroc o să întâlnești printre cele mai frumoase uși decorate din lume. De altfel, circulă și o expresie care caracterizează perfect ceea ce vrem noi să zicem: în Maroc nu o să întâlnești o ușă urâtă. În Maroc, fiecare ușă spune o poveste și este unică în felul ei, unele fiind bogat decorate și intens colorate în tot felul de nuanțe. Pe ele, regăsim reprezentate elemente spiritual-religioase, aspecte naturale, simboluri musulmane și ornamente ce țin de identitatea civilizației locale – berberii – recunoscuți pentru priceperea lor în meșteșuguri și artizanat.

În călătoria mea, aveam să descopăr că nici măcar unul dintre visele pe care mi le făcusem nu semăna cu realitatea. Aveam să descopăr că Marocul trebuie trăit cu inima și iubit cu sufletul.

 

Moni Karpea

Consultant Ultramarin

 

Written by Ultramarin

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply