Vacanţă cu faţa la Athos (sau vacanţă cu artiştii)

Halkidiki 2013 221

Am fost totdeauna o visătoare, sensibilă ca toţi cei născuţi în zodia peştilor, dar în acelaşi timp am fost educată să fiu conştiincioasă, muncitoare, să cred că (doar) “după faptă şi răsplată”…astfel că abia acum, după 45 ani (de viaţă) şi 27 ani “în cartea de muncă” s-a întâmplat să am cea mai lungă vacanţă din viaţa mea…2 săptămâni la mare.

O vacanţă cu aer “special”, chiar dacă a fost în două destinaţii aparent devenite “banale”: insula Thassos şi peninsula Halkidiki (“special” era cuvântul pe care-l rostea mereu chelnerul ce ne servea masa în Halkidiki). Fie că ne aducea cele mai gustoase scoici, fructe de mare, peşti minunaţi gătiţi, o porţie de cartofi la cuptor, mereu avea un zâmbet larg şi ne oferea ceva “special”. Desigur că ne amuzam copios între noi, cei 12 români de la masă, oferindu-ne unii altora lucruri “speciale”, dar grecul şi-a păstrat umorul şi zâmbetul până în ultima seară când ne-am luat adio, am făcut poze împreună şi am aflat…că studiase în România, că înţelegea glumele noastre şi probabil cunoştea şi proverbul “cine râde la urmă râde mai bine”!!!…

Dar să revin la prima săptămână, perecută pe insula ce poartă numele unui semizeu, Thasos, despre care se spune că s-a îndrăgostit de acest loc şi a rămas mereu acolo… Povestea poate fi adevărată – chiar şi rigidele statistici turistice arată că insula Thasos are numărul cel mai mare de repeeter’s (turişti ce revin în această destinaţie) dintre toate insulele greceşti.

Eu şi familia reveneam în Thasos a treia oară, de data aceasta descoperind partea de sud a insulei. Am stat deci, şapte zile, cu faţa la Muntele Athos. În fiecare zi îl vedeam în zare, ne închinam măreţiei lui, stând ca şi el cu picioarele în mare şi “capul în nori”. Am locuit în staţiunea Potos la vila “Rena Lena”, fiecare camera având terasă cu vedere la mare şi cântec de greieri la fereastră (proprietarii făceau curăţenie în fiecare zi, în camera au schimbat prosoapele şi lenjeria de pat, deşi nu era prevăzut în contract!). Dar că “omul sfinţeşte locul” am simţit şi la restaurantul “Piaţa Michalis”, unde, luând micul dejun, prânzul şi cina, ne-am făcut cartierul general.

…Şi aici începe prima poveste cu artişti…artişti români dintre cei de primă mână, din generaţii diferite, de la tineri artişti dar deja consacraţi, la artişti cu nume sonore.

DSC_0206

 

DSC_0046

…Tot suflet de artist avea şi proprietarul restaurantului, grecul Michalis, om fin, umblat în toată lumea, dar întors la restaurantul lui de pe malul mării, la grădina sa de legume din care servea dovlecei (cei mai buni pe care i-am mâncat vreodată),unde  culegea mărar pentru tzatzichi, busuioc pentru salata de roşii şi alte bunătăţi.

Ne trezeam dimineaţa închinându-ne Athosului, după micul dejun artiştii deschideau atelierul de lucru pe terasă la Michalis, iar el nu uita să pună în surdină o muzică bună, de nu-ţi venea să mai pleci… Desigur că artiştilor li s-au alăturat copiii noştri, iar după câteva zile o poloneză a deschis un “workshop” de tricotat. După, plajă, baie, căci repede sosea ora mesei de prânz, iar apusul soarelui îl admiram de asemenea de pe terasa “Pieţei Michalis”.

Nici nu ştiu ce ne-a plăcut mai mult: zilele petecute pe malul mării, cu briza sărată şi discuţii interesante cu şi despre artişti, apa cristalină din golfurile ce-au dat numele “insulei de smarald”, descoperite într-o excursie de o zi cu vaporul, satul traditional Theologos, ascuns în munte, cu căsuţe ca în poveşti.

Toate acestea şi multe altele, ca sărbătorirea zilei de naştere a unuia dintre maeştrii picturii române cu tort de marzipan în formă de paletă de pictor şi şampanie delicată adusă pe pat de gheaţă ne-au făcut şi pe noi să îngroşăm rândurile celor care îşi doresc să se întoarcă în THASOS.

IMG_0496

Iar mai presus de toate a fost ENERGIA POZITIVĂ transmisă, faptul că acum, în secolul XXI, un grup de persoane de vârste şi interese diferite, ce nu s-au cunoscut decât în autcar, au rezonat, au format un GRUP, au devenit până la urmă PRIETENI!

Le mulţumesc tuturor!

Cea de-a doua săptămână am petrecut-o pe cealaltă parte a Muntelui Athos, în Halkidiki, pe braţul Kassandra.

Şi pentru că eram prea departe de Muntele Athos, doar îi ghiceam prezenţa, am luat vaporul MENIA MARIA şi am ajuns foarte aproape de el. N-o să uit niciodată sunetul clopotelor, apa mării de cerneală cu sclipiri de diamant, muntele de peste 2000 m şi mănăstirile atârnate ca nişte bijuterii preţioase. Şi celor credincioşi, şi celor ce îşi caută încă calea, le recomand să treacă măcar o data în viaţă pe la poalele Muntelui Sfânt şi sunt sigură că vor simţi aceeaşi emoţie ce a făcut un grup de ruşi să amuţească şi să lase pentru un timp vodka din mână sau pe Matei, fiul nostru de şase ani, să adoarmă sprijinit de balustrada vaporului, cu faţa îndreptată spre mănăstiri.

Ne-am cazat în staţiunea Polihrono, o staţiune plină de viaţă, cu multe terase, de la tavernele nepretenţioase cu mâncare grecească, până la Restaurantul hotelului – boutique Akrogiali, al cărui proprietar fusese chef la “Movempik” şi care ne-a răsfăţat şapte zile cu mâncăruri “special” gătite pentru noi la prânz şi seara.

A avut un farmec aparte şi cafeaua servită în fiecare dimineaţă pe terasa apartamentului nostru de la Posidonio, cu peretele de leandri albi printre care zăream marea.

Şi în această locaţie sufletul excursiei au fost artiştii. Zilele petrecute lângă ei au fost o experienţă minunată.

Descopereau “comori” pretutindeni: o faleză înaltă şi locuinţe tradiţionale greceşti în Afithos, biserici cu pereţii “roşu englez” şi geamuri albastre, o bucată de lemn descoperită, curăţată de nisip şi îngrijită de unul dintre artiştii plastici…

Şi toate aceste minunăţii vor fi transformate în OPERE DE ARTĂ ce vor spune mult mai bine decât mine povestea TABEREI DE CREAŢIE ŞI DOCUMENTARE GRECIA 2013.

Vă invit să le descoperiţi vibraţia la expoziţia ce va avea loc în toamnă la CALPE GALLERY în Timişoara şi în Grecia, în locurile “speciale” ce le-au inspirat.

DSC_0088

 

DSC_0006

DSC_0358DSCN8981

 

DSCN9178

 

IMG_0528IMG_0469

 

DSC_0250

Powered By DT Author Box

Written by Gabriela Petcana

Fondator si manager general al agentiei de turism Ultramarin din Timisoara, cu o experienta de peste 14 ani in lumea turismului.

You can leave a response, or trackback from your own site.

3 Responses to “Vacanţă cu faţa la Athos (sau vacanţă cu artiştii)”

  1. Daniela says:

    Este dragut, dar nu ai foarte multe facilitati

  2. Marius says:

    Este o zona linistita, mai avem nevoie si de astfel de vacante

  3. Popescu Daniela says:

    Dupa ce ieri am participat la vernisajul artistilor participanti la tabara din Grecia, am devorat acum pe blog impresiile Gabrielei.
    Minunat, ce sa zic, ne-ai introdus intr-o atmosfera artistica, cu iz de mare, Athos si mancare”special(a)”.
    Multumim si felicitari!

Leave a Reply