Razvan Anitescu despre o excursie la Viena alaturi de Ultramrin

DSCF1635

Primul city-break la Viena organizat de agentia de turism Ultramarin a avut loc in perioada 15-17 martie și a fost o experiență plăcută, în pofida unor dificultăți pe care nu le putem prevedea, cum ar condițiile meteo. Am fost foarte incântați când am primit de la Razvan Anițescu un material referitor la această excursie. Prin urmare am hotărât să îl âmpărtășim cu voi prin intermediul acestui blog.

15 Marite 2013, ora 4 a.m. Alarma telefonului îmi aduce aminte că peste puţin timp trebuie să păşesc pe drumul ce mă va duce în fosta capitală a Imperiulu Austro-Ungar…Viena. Cu bagajele în spate, alerg spre autocarul, nerebdător şi el parcă să intre pe poarta care face legătura cu vestul Europei. Plecăm din Timişoara in jurul orei 6, pe o vreme care ne duce cu gândul mai mult la sărbătorile de iarnă decât la mugurii specifici lunii Martie.  În întunericul dimineţii, jocul fulgilor de nea ne încântă privirile, în vreme ce zăpada vâscolită  transformă câmpurile în adevărate întinderi albe. Peste puţin timp ajungem în Ungaria şi ne pregătim pentru „cursa de 100 de metri” pe autostrada ce ne va duce la Viena.  Însă după doar câteva clipe, „paşii de vals” sunt împiedicaţi de forţa naturii, sau…Ziua Naţională a Ungariei. Puţinele utilaje pentru dezăpezire nu au putut „alunga” neaua aşternută  pe carosabil, autorităţiile maghiare fiind astfel nevoite să blocheze toate şoselele ce fac legătura cu „Ţara lui Mozart”. Ne întoarcem în Budapesta, vreme în care ghidul anuţă persoanalul agenţiei de turism de cele întâmplate.  Trag discret cu urechea la ce se discută; s-ar putea să dormim o noapte în Ungaria sau să încercăm să ajungem la distinaţie prin Slovacia. Tensiunea în autocar creşte, însă nu după mult timp, ghidul anunţă prompt: vom merge la Viena prin Bratislava.  Trecem pe lângă capitala Slovaciei şi apropiindu-ne de Viena, timpul se scurge din ce în ce mai greu.

Peste oraşul lui Mozart se aşterne seara. Începe turul oraşului cu autocarul şi luminiţele vieneze, stilul arhitectural al clădirilor, combinate cu muzica de vals din autocar ne trimit cu gândul la vremuri de mult apuse: la împăraţi şi prinţese, iubiri platonice. Desigur, au fost şi persoane care au refuzat să traverseze „cărarea peste timp”, podul care de ce nu, face legătura între două lumi. Prin urmare,  Mariahilfer Strasse, cu magazinele sale mari şi luxoase atrage privirile unor colege din autocar. Încet dar sigur, timpul trece şi mergem să ne cazăm. Fiecare cu gandurile lui, aşteaptă a doua zi.

Sâmbătă, după micul dejun, aventura vieneză continuă. Primul obiectiv, Palatul Schonbrunn. Nu voi scrie prea multe, nu voi oferi detalii istorice despre fosta reşedinţa de vară a familiei imperiale. În momentul în care păşeşti în curtea castelului, timpul se opreşte, eşti deja copleşit de emoţii, iar odată ajuns în interior nu trebuie să faci altceva decât să dai frâu liber imaginaţiei, care singură se va întoarce în trecut în vreme ce tu vei trece prin camerele palatului, încărcate de poveşti şi istorie. Nu trebuie ratate maiestuoasele grădini din spatele palatului, fântâna lui Neptun sau grădina zoologică. Lăsăm Schonbrunn în spate şi începem turul pietonal al oraşului in cadrul căruia vizităm printre altele Hofburg – “tezaurul coroanei”, şi Domul Sf. Ştefan. Peste câteva ore, pe Mariahilfer Strasse, cei dornici de cumpărături sunt în lumea lor. Haine scumpe, bijuterii, toate acestea doresc parcă să “smulgă” grupul şi să îl readucă în present. Între timp se înserează şi ne indreptăm spre cartierul Grinzing. Un loc, liniştit, tihnit chiar aş putea spune, un loc în care felinarele de pe străduţele înguste, casele cochete, frumos şi decent luminate, toate acestea creează o atmosferă feerică. După o ghiftuială greu de uitat, mergem la hotel şi petrecem ultima noapte în capitala Austriei.

Duminică, vizităm muzeele de artă şi ştiinţe ale naturii, aruncăm o privire la Hundertwasserhaus, minunâdu-ne de stilul architectural şi culorile aşternute pe pereţii clădirii. Plecăm apoi spre Timişoara, fiecare cu amintirile lui. Acum, vizita în capitala vieneză este o pagină de istorie, care mai mult sau mai puţin îngălbenită de timp, va fi mereu actualizată prin noi şi noi excursii.”

Powered By DT Author Box

Written by Ultramarin

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply