Miracolul veneţian – o călătorie ca o poveste fără sfârşit

IMG_3907

“Prefer să fiu în Veneţia într-o zi ploioasă decât în orice altă capitală într-o zi frumoasă” – spunea scriitorul american Herman Melville, îndrăgostit iremediabil de laguna italiană, locul care atrage anual sute de mii de vizitatori din întreaga lume.

Şi tot însoţiţi de ploaie, am pornit şi noi să descoperim “miracolul veneţian”, înarmaţi cu umbrele, pelerine de ploaie şi multă voinţă…în fond, ploaia face parte din farmecul Veneţiei, care sub perdeaua de stropi primeşte un aer trist, melancolic, de demult… 

În anul 1966 Veneţia a trecut prin cea mai mare inundaţie din istoria sa şi de-a lungul anilor ploile au distrus progresiv vechile palazzi, dar oraşul s-a încăpăţânat să înfrunte cu dârzenie timpul, fiind o nesecată sursă de inspiraţie pentru pictori, poeţi şi scriitori, dar şi pentru simplii turişti, care-i pot simţi magia pe străzile vechi, pe canalele înguste şi în pieţele istorice.

Oraşul a apărut în secolul al IV-lea, înfiinţat de locuitorii din Veneto, refugiaţi din calea vizigoţilor nimicitori care mărşăluiau prin Roma. Pentru a se apăra de barbarii de pe micile insule nepopulate ale lagunei, aceştia şi-au construit primele aşezări, iar în câteva secole a luat naştere puternica Serenissima (cea mai senină), după cum s-a autointitulat Veneţia. Oraşul a fost construit pe 118 insuliţe legate între ele, care în timp au fost conectate prin 400 de poduri.

Călătoria prin Veneţia nu este uşoară, pentru că arhitectura, istoria, pitorescul, turiştii şi nu în ultimul rând emoţiile sunt atât de marcante, încât simţi nevoia să te opreşti aproape la fiecare pas pentru a vedea, înţelege, simţi mai adânc… Dar dacă treci prin Piaţa San Marco şi ajungi pe străduţele înguste la Canal Grande, priveliştea este desăvârşită: marea de turişti parcă se risipeşte iar principala arteră acvatică, ce şerpuieşete în bucle şi serpentine fermecătoare prin centrul vechii Veneţii, mărginind impunătoare palate din vremuri de demult, te aşteaptă să urci într-o gondola tristă sau pe un vaporetto şi să o descoperi pe îndelete.

“Cea mai frumoasă stradă din lume” cum mai este numit Canal Grande, are patru kilometri şi de-a lungul acestuia una lângă alta şi împresurate de biserici, se ridică prea-bogatele palazzi, care amintesc de perioada de glorie a oraşului (din secolul al XIV-lea până la sfârşitul secolului al XV-lea). Perlele arhitecturale sunt clădiri în stilul veneţian, inspirat din Bizanţ, precum şi în stilul gotic caracteristic îndeosebi Veneţiei. Oraşul este împodobit atât de faţadele palatelor renascentiste, cât şi de grandioasele reşedinţe baroce, decorate cu rozete, ghirlande şi îngeraşi. Chiar dacă multe dintre clădirile de pe Canal Grande şi-au pierdut strălucirea, imaginea faţadelor monumentale ale palatelor este fascinantă. Cum la fel de fascinant este atunci când o iei pe canalele micuţe, pe care nu încape mai mult de o gondola o dată, şi te pătrunde din plin liniştea dintre clădirile vechi, istoria glorioasă dar şi dureroasă a veneţienilor, şi parcă te aştepţi ca o curtezană tristă să apară la un balcon fluturându-şi batista.IMG_3877

Oraşul este împânzit de măşti şi suveniruri la tot pasul, care, chiar şi prin ploaie, te ademenesc prin ochii goi să le admiri meşteşugul. Totuşi, dacă arta pictorilor de măşti nu satisface gustul turistului pentru cultură, oricare dintre palatele şi bisericile veneţiene sunt adevărate muzee de artă de o valoare inestimabilă. Palatul Dogilor şi Basilica San Marco adăpostesc comori pe ziduri: Paolo Veneziano, creatorul şcolii de pictură veneţiene, Tintoretto şi Veronese, au pictat maiestuoasele clădiri cu opere unice, nemuritoare, pe lângă care nu poţi trece fără ca sufletul să ţi se cutremure de frumuseţe. Iar celebra Pala d’Oro din Basilica San Marco, amplasată în spatele altarului principal, este o adevărată bijuterie. Pe plăcile de aur decorate cu pietre preţioase se observă 250 de picturi emailate, împodobite cu nestemate şi încadrate într-o ramă veche din argint suflat cu aur.

Veneţia are însă farmec mai ales celebrelor legende ale oraşului şi ale locuitorilor acestuia. Când străbaţi canalele micuţe într-o gondolă neagră (prea neagră, asemănătoare cu un sicriu, cum credeau unii scriitori), gondolierul poate să îţi cânte sau să îţi spună poveşti despre locuri: să îţi arate pe unde a evadat Casanova din închisoare, care sunt locurile unde se ascundeau îndrăgostiţii secolelor trecute, sau să te treacă pe sub Puntea Suspinelor la apus, asigurându-ţi astfel o iubire eternă…

Nu degeaba mari scriitori ai lumii au venit la Veneţia şi nu au mai vrut să plece, rămânând pentru luni de zile sau poate chiar ani ca să se inspire din frumuseţea lagunei şi să îşi termine creaţiile. Printre cei fascinate iremediabil de Veneţia au fost Goethe (care a scris Epigrame veneţiene), Ernest Hemingway (Dincolo de râu şi între copaci), Henry James (Manuscrisele lui Jeffrey Aspen), Thomas Mann (Moarte la Veneţia), William Shakespeare (Neguţătorul din Veneţia) şi chiar Mihai Eminescu (Veneţia). Iar printre personalităţile marcante care s-au născut aici se numără Marco Polo, Tiţian, Giacomo Casanova, Tomaso Albinoni, Giovani Bellini, Vittore Carpaccio, Paolo Veronese, Antonio Vivaldi, dar şi Papa Pius al X-lea, Papa Ioan al XXIII-lea şi Papa Ioan Paul I.

Veneţia este însă cea mai frumoasă probabil la apus…cu ploaie sau soare blând, razele acestuia la apus trimit către lagună flăcări roz-roşiatice, care se reflect în marmura albă şi roz a clădirilor, se scufundă apoi în ape şi creează o atmosferă unică, nostalgică, de o frumuseţe pânnă la lacrimi.

IMG_3883     Se spune că măcar o data în viaţă un călător trebuie să ajungă în Veneţia. Noi am ajuns şi chiar dacă a plouat, am captat în suflet pentru totdeauna imaginile desprinse parcă dintr-un film de demult ale clădirilor ce îşi reflectă istoria în ape şi în ochii turiştilor. E un miracol ce dăinuie de secole şi care i se arată cu măreţie celui care, venit pe apele mării, coboară şi îşi ridică ochii pentru prima dată spre Serenissima.

Powered By DT Author Box

Written by Ultramarin

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply