Florenţa, simfonia artelor

IMG_6938

Cu tremur de emoţie în suflet, cu bucuria gândului călătoriei care nu te lasă să dormi cu o seară înainte de plecare, cu inima bătând mai repede de emoţia revederii şi de curiozitatea necunoscutului, am pornit spre mult aşteptata Toscana, pământul pe care cresc şi au loc miracole în fiecare zi. De fiecare dată când ajungi în Italia, e ca şi cum a fi pentru prima oară: nu îţi poate ajunge o viaţă de om pentru a cunoaşte pe îndelete capodoperele arhitecturale care sunt oraşele Italiei, nu ai cum să îţi stăpâneşti uimirea în faţa muzelui în aer liber aflat oriunde ai întoarce capul.

Iar dacă ajungi la Florenţa, primul impact cu oraşul poate fi năucitor. Călătoria noastră, programată din timp şi detaliată cu grijă pe zile, s-a împletit în mod aproape miraculos cu o vreme excepţională. Florenţa în octombrie, la 25 de grade şi un soare blând de toamnă este probabil timpul ideal pentru a savura romantica destinaţie. Pentru că Florenţa este, înainte de toate, un oraş al iubirii, al frumuseţii eterne, al nemuririi. Aici nu trebuie decât să-ţi deschizi sufletul şi să laşi bucuria să te inunde.

Deşi este un oraş turistic, capitala Toscanei este atât de semeaţă, încât nu te simţi asaltat de oameni, ci simţi că împărtăşeşti cu ei frumuseţea lumii. Noi am ales să stăm confortabil la un hotel de patru stele aflat înspre marginea oraşului, dar cu linie directă de autobuze care ajung în centrul Florenţei în aproximativ 20 de minute. O variantă ideală, având în vedere că un hotel central are preţurile de 4 – 5 ori mai mari la aceeaşi categorie de stele.

IMG_6877

     Drumul nostru a început firesc, cu ochii spre cea mai înaltă şi spectaculoasă cupolă ce se zărea deasupra celorlalte clădiri, şi astfel am ajuns în faţa Domului…Cuvintele, oricât de măiastru aş încerca să le aşez, nu au cum să cuprindă splendoarea măreţei Catedrale florentine. Faţada Domului, din marmură albă, verde şi roşiatică, sclipind curat în soare, îţi taie respiraţia. La fel cum pe ceas de seară, în lumina lunii pline, frumuseţea te cuprinde până la lacrimi. Cea de-a doua biserică ca mărime din Italia, Basilica di Santa Maria del Fiore (Biserica Sfânta Maria a Florilor) este un loc în jurul căreia plutesc legendele. Una dintre acestea spune că numele i-a fost dat după floarea de liliac, simbolul Florenţei, sau chiar după numele vechi al oraşului, Fiorenza. Există însă documente din secolul XV care atestă faptul că denumirea s-ar referi chiar la Hristos. În faţa Domului, se află faimoasa clădire cunoscută sub numele de Battisterio di San Giovanni (Baptisteriul Sf. Ioan Botezătorul), coniderată cea mai veche clădire a Florenţei, ale cărei porţi aurite au fost numite de către Michelangelo (şi chiar arată aşa) Porţile Paradisului.. Cea de-a treia mare construcție gotică din Florența, catedrala Santa Maria del Fiore a fost terminată abia în a doua jumătate a secolului al XV-lea, prin construirea celebrei cupole proiectată de Brunelleschi. Şi pentru că am fost fascinaţi de Piaţa Domului, am urcat în Clopotniţa Domului (unii dintre noi, mai energici, chiar şi în cupola Catedralei, adică 464 de trepte) pentru a vedea un spectaol unic: Florenţa de la înălţime, o imagine ce greu va fi uitată de cineva.

IMG_6861

Câteva străzi mai încolo, nu puteam să nu mergem să vedem locul ce adăposteşte mormântul geniului culturii italiene, Michelangelo, dar şi pe cele ale lui Galileo Galilei, Dante sau Nicolo Macchiaveli. Biserica Santa Croce este un obiectiv obligatoriu de vizitat. Se spune că Michelangelo a dorit să fie înmormântat aici, imediat în partea dreaptă a intrării principale, pentru ca atunci când va veni ziua Judecăţii de Apoi şi se vor deschide larg porţile bisericii, să poată vedea din mormântul său direct cupola strălucitoare a Domului din Florenţa…

IMG_6928

Ai putea, pătruns de aerul romantic şi vechi al Florenţei, să rămâi cutreierând liniştit micile străduţe din centrul vechi al oraşului sau să priveşti spectacolul grandios al clădirilor, aşezat la o trattoria cu un pahar de vin bun în faţă, o după-amiază întreagă. Noi am preferat însă, însetaţi de frumuseţea oraşului, să pornim, dinspre Palazzo Vecchio, de-a lungul Galeriilor Uffizzi, spre cel mai frumos pod al Italiei: Ponte Vecchio, atât de splendid, încât chiar Hitler se pare că a poruncit ca la bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial acesta să fie protejat, impresionat şi el de frumuseţea lui. Pe Ponte Vecchio se ridică una peste alta mici locuinţe, majoritatea adăpostind acum celebre magazine de bijuterii, astfel încât podul străluceşte şi mai tare în lumina soarelui, datorită aurului din vitrine. Iar la mijlocul acestuia, în jurul unei statui a bijutierului Cellini, îndrăgostiţii pun un lacăt iar apoi aruncă cheia în râul Arno, convinşi că astfel vor avea parte de iubire veşnică… Asta doar dacă nu îi vede poliţia locală, care dă amenzi pentru acest gest.

IMG_6948

De partea cealaltă a râului Arno, trecând pe Ponte Vecchio după ce laşi în urmă casa în care Dostoievski a locuit şi a scris romanul Idiotul, ajungi la o altă splendoare arhitecturală: Palatul Pitti, ce găzduieşte acum un frumos muzeu de artă şi decoraţiuni. În spatele acestuia, uşor obosiţi, dar fericiţi, ne-am relaxat într-unul din cele mai frumoase parcuri ale lumii: Grădinile Boboli, ce urcă pe o colină şi oferă o privelişte unică asupra capitalei Toscanei.

IMG_6963

E greu să nu îţi placă Florenţa. Să nu doreşti să te transformi, fie şi pentru câteva zile, într-un străin rătăcit ce se plimbă în neştire pe străzi, fără o destinaţie precisă, fără alte gânduri sau obligaţii, doar aceea de a nu se opri din mers. Florenţa este unul din acele oraşe unde miracolul nu se termină niciodată. Indiferent de câte ori ai poposi aici, spectaolul e altul, lumina dă alte înţelesuri fiecărei clădiri, poveştile nu se termină niciodată, iar legendele îţi poartă paşii spre alte şi alte colţişoare pline de istorie.

Iar acesta a fost doar începutul călătoriei prin Toscana în miez de toamnă. O călătorie ca o poveste, cu oameni frumoşi şi suflete bune. Despre celelalte miracole, în curând :)

IMG_7042

Florenta1

Powered By DT Author Box

Written by Ultramarin

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply