Drumeţie de weekend: “Cetatea Luminii”, Şiria

IMG_8700

Primăvara este anotimpul perfect pentru drumeţie. Nici prea cald, nici prea rece. Pe aproape de casă, dar totuşi un pic departe. De mers pe jos, dar fără să oboseşti excesiv. Cu timp de vizitare, dar să ajungi la apusul soarelui acasă. Un astfel de loc se află în judeţul Arad, la doar o oră de Timişoara – la Şiria.

Cetatea se înalţă încă semeaţă pe un deal situat la aproape 500 metri altitudine. Numai potrivit să îl urci lejer, după ce ai făcut o vizită, desigur, la Muzeul Memorial Ioan Slavici şi Emil Monţia din localitate, un spaţiu lejer ce găzduieşte obiecte şi manuscrise ale celor doi.

Drumul spre Şiria porneşte chiar de lângă casă şi străbate şerpuit printre copaci şi tufe parfumate de primăvarră. Frumoasa cetate se mai numeşte şi „Cetatea Luminii”, locul considerat de unii drept cea mai veche localitate din România. Începând cu secolul al XIII-lea când a fost ridicată, cetatea Şiria nu a avut parte de pre multe vremuri de linişte. A aparţinut mai întâi familiei Corvinilor, apoi familiei principelui maghiar Bathory, iar în secolul al XVI-lea a fost ocupată de către ţăranii conduşi de Gheorghe Doja. Mai mult, cetatea a fost ulterior folosită drept fortăreaţă pentru oştile lui Mihai Viteazul, iar apoi a ajuns sub dominaţie otomană fiind distrusă în 1784 de către Imperiul Habsurgic, după revolta lui Horea, Cloşca şi Crişan. Nu e de mirare că a rămas din ea doar o ruină…însă pământul din jur poartă în el istoria şi o spune celor care vor să stea să îl asculte..

IMG_8688

Cetatea Şiria este, alături de cele de la Dezna şi Şoimoş, una dintre cele mai frumoase locaţii istorice ale judeţului Arad. Dar dincolo de trecutul ce le leagă, mai fascinante mi se par poveştile celor trei cetăţi: se spune că ele au fost construite de către trei surori în urma unui joc. Fiecare din cele trei fete s-a lăudat că va construi o cetate măreaţă într-o singură zi. Deşi constructorii au reuşit să le ridice peste noapte, cetăţile s-au prăbuşit a doua zi. Există o legendă care spune că pentru trufia lor, cele trei fete au fost transformate în trei şerpi albi, fiecare purtând o coroană de aur pe cap şi o cheie, tot din aur, în gură. Şerpii aşteaptă şi astăzi să fie găsiţi de cineva, să li se ia cheile, pentru a se transforma din nou în fete, iar cetăţile să reapară aşa cum au fost ele  construite.

Tot despre cetăţi – surori povestesc şi bătrânii din zonă, care ştiu că Dezna şi Şiria erau două fete care comunicau între ele cu ajutorul a doi căluţi năzdrăvani, care purtau mesaje, dar şi obiecte pe care cele două surori şi le trimiteau una alteia.

De acolo de sus, priveliştea merită tot urcuşul: oraşul Arad şi câmpia înverzită se întind ca un covor presărat ici colo cu norişori albi de ceaţă. Un urcuş potrivit pentru toate vârstele, în orice anotimp al anului. O lecţie a istoriei, o lecţie a naturii, o drumeţie perfectă pentru o zi de weeekend.

 

 

Powered By DT Author Box

Written by Ultramarin

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply